a) România are o lungă tradiţie a partidelor în stare să sacrifice interesul naţional de dragul intereselor proprii, viitorul pe termen lung de dragul prezentului sau al viitorului pe termen scurt. Ales prin vot direct şi universal, preşedintelui îi este încredinţată de popor datoria de a veghea la interesul naţional pus la îndoială de interesele mărunte ale partidelor. Fără un astfel de preşedinte, ţara ar trăi doar în prezent, lipsită de perspectivă şi, mai ales, ar fi sacrificată intereselor de partid.
b) România are o lungă tradiţie a luptelor interne. A luptelor între partide. A luptelor dintre diferite grupări dintr-un partid. A luptelor dintre sindicate şi guvern. A luptelor dintre societatea civilă şi clasa politică. Pentru ca aceste lupte să nu ducă ţara de rîpă, preşedintele, ales prin vot direct şi universal, e singura instituţie care poate şi trebuie să rămînă…
